From Articole

Maturitate

Mi-am cumparat cu ceva timp in urma “Jocul de carti transcendent al Zenului” – Osho. Ca sa citez acest joc “reprezinta un apel la trezirea interioara, la punerea la unison cu sensibilitatea, compasiunea, receptivitatea, curajul si individualitatea”. Asa ca, am decis sa folosesc aceste carti pentru a ma inspira in scrierea articolelor din acest blog.

In seara asta am tras cartea “MATURITATEA” (cartea mea preferata, e plina de flori). Mai intai un citat si apoi am sa “bat campii” pe subiect.

“diferenta intre o planta neinflorita si una inflorita este comparabila cu diferenta dintre un om care nu stie ca este un Buddha si unul care stie acest lucru”.

Ce inseamna oare sa fi matur si cum iti dai seama ca ai ajuns la stadiul de maturitate?
Primul indiciu care-mi vine in minte este acela ca un om matur se cunoaste pe sine. Si aici nu ma refer la a-ti cunoaste tabieturile, preferintele in materie de moda, muzica, mancare, oameni, etc. Ma refer la adevaratele tale valori, ce este cu adevarat important pentru tine. Valorile tale si nu ale parintilor tai, profesorilor tai, ale altor persoane ce te-au impresionat in viata sau ale societatii. Daca dai la o parte toate ideile ce apartin acestor oameni, ce ramane?

Ati reflectat pana acum la aceasta intrebare?
Eu da. Si fac asta de vreo doi ani incoace. Si incet, incet am reusit sa renunt la o parte din ceea ce nu-mi apartine si sa descopar cine sunt.
Spre exemplu, valoarea cea mai de pret pentru mine este libertatea. Si nu neaparat cea exterioara cat cea interioara. Ce inseamna pentru mine libertate interioara… sa-mi urmez inima fara sa ma lovesc de prejudecati gen “ce va spune lumea”; sa constientizez acele voci care spun “trebuie” si sa decid sa actionez pe baza intuitiei; sa-mi fiu fidela mie insami; sa-mi pastrez vie curiozitatea…
O a doua valoare a mea este naturaletea, a fi asa cum esti indiferent de persoana cu care stai de vorba sau de circumstante. Inseamna renuntarea la masti, la politici, la jocuri. Inseamna sa spui ceea ce simti cu adevarat indiferent daca celuilalt ii place sau nu ce aude. La acest capitol mi-a fost foarte greu. Am fost invatata sa ma port frumos cu oamenii, sa am grija sa nu-i supar; jonctiunea “fii cuminte, nu supara pe cel din fata ta”. Si astfel ni se dezvolta sentimentul de responsabilitate pentru sentimentele celuilalt cand ar fi trebuit sa ni se dezvolte sentimentul de responsabilitate pentru propriile noastre sentimente. Incepem sa umblam cu manusi, sa nu spunem ceva ce l-ar putea deranja/supara pe celalat, si incepem sa evitam conflictele. Insa frustrarile se acumuleaza in interior si rabufnim cand nu este cazul. Acum spun tot ce-mi vine sa spun, chiar daca celalat se supara, este sentimentul lui, poate are ceva de invatat despre el din situatia respectiva. Exista insa si o limita de bun simt.
In concluzie, un prim pas catre maturitate ar fi recunoasterea propriilor valori.
Dupa valori, urmeaza parte cu nevoile, dorintele si directia in viata, dar asta intr-un articol viitor.